Sari la conținut
Familie

Tulburările de vorbire la copilul de doi ani: depistare la timp

Tulburările de vorbire la copilul de doi ani: depistare la timp

La doi ani, un copil spune de obicei zeci de cuvinte și începe să le lege în propoziții scurte, dar ritmul diferă mult de la un copil la altul. Dacă vorbește foarte puțin, nu te înțelege sau nu răspunde la nume, merită o evaluare. Ghidurile MedicinaPress insistă, în materialele de prevenție, pe observarea atentă și pe controlul făcut la timp.

Ce e normal la doi ani

La această vârstă, copiii imită sunete, arată cu degetul, urmează instrucțiuni simple și încep să combine două cuvinte. Vocabularul crește rapid, dar nu uniform. Unii copii vorbesc mai târziu și recuperează singuri, alții au nevoie de sprijin specializat. Nu poți ști singur în care grup se află copilul tău.

Părinții simt adesea că ceva nu e în regulă înainte ca specialiștii să o confirme. Încrederea ta contează, dar nu o folosi ca să te sperii. Folosește-o ca motiv să ceri o părere profesionistă, calmă și informată.

Semne care cer atenție

Observă cum comunică, nu doar câte cuvinte spune. Un copil care nu privește în ochi, nu se joacă împreună cu tine sau nu reacționează la sunete merită o discuție cu medicul.

  • nu spune aproape niciun cuvânt sau a pierdut cuvinte pe care le știa;
  • nu înțelege cereri simple, precum „adu mingea”;
  • nu arată cu degetul și nu imită gesturi;
  • nu reacționează când e strigat pe nume;
  • folosește doar gesturi și țipete în locul cuvintelor.

Auzul, primul lucru de verificat

Un copil care aude prost vorbește mai greu. Otitele repetate sau lichidul din ureche pot da o pierdere temporară a auzului, fără să se vadă din afară. De aceea, evaluarea începe adesea cu un consult ORL și o probă de auz.

Cine îl evaluează

Primul pas e pediatrul, care îți poate recomanda un logoped, un psiholog sau un neurolog pediatru, după caz. Evaluarea este simplă și se face prin joc. Nu e o etichetă, ci o hartă a ce poate copilul acum și a ceea ce are nevoie să exerseze.

Specialistul observă cum se joacă, cum te privește și ce înțelege din ce i se spune. Poate cere și câteva întrebări despre sarcină, naștere și primele luni, deci ia cu tine carnetul de sănătate și notițele tale. Nu te aștepta la un verdict într-o singură vizită.

MedicinaPress amintește și importanța controalelor periodice pe vârste, iar în cazul copiilor mici ele ajută la depistarea timpurie a întârzierilor.

Ce poți face acasă

Vorbește mult cu el, descrie ce faci și ce vezi, citește-i povești scurte și dă-i timp să răspundă. Evită să îi termini propozițiile sau să îi corectezi aspru greșelile. Limitează ecranele, pentru că limbajul se învață din interacțiune reală, față în față.

Cântecele scurte, jocurile cu rime și numirea obiectelor din casă ajută mult. Repetă cuvintele corect, într-un ton liniștit, fără să-l pui să repete după tine. Câteva minute de joc atent, de mai multe ori pe zi, valorează mai mult decât o oră de exerciții forțate.

Dacă te întrebi ce să faci în caz de accidente în joacă, citește și semnele de alarmă după un traumatism cranian, pentru că ambele subiecte țin de grija de zi cu zi pentru un copil mic.

Când te programezi

Dacă ai dubii, nu aștepta să vezi dacă se rezolvă de la sine. O evaluare în jurul vârstei de doi ani nu strică nimănui, iar intervenția timpurie are cele mai bune rezultate. Sfaturile de pe MedicinaPress te pot ajuta să pregătești întrebările pentru medic.

Din paginile mai vechi

Tot ce găsești pe Daily Now