„M-am lovit la umăr” descrie un eveniment, nu un diagnostic. Sub aceeași frază se pot ascunde leziuni foarte diferite, pentru că umărul nu este o singură articulație simplă, ci un ansamblu de oase, tendoane, ligamente și structuri de amortizare care lucrează împreună. Ce anume a cedat la impact schimbă complet tratamentul și durata recuperării — iar acest lucru nu se poate deduce din intensitatea durerii.
Tendoanele care ridică și rotesc brațul
Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi care pornesc de pe omoplat și se inseră, prin tendoanele lor, pe humerus: supraspinosul, infraspinosul, subscapularul și rotundul mic. Rolul lor comun este să mențină capul humeral centrat în articulație, iar fiecare are și o funcție proprie. Supraspinosul inițiază ridicarea laterală a brațului și este tendonul cel mai frecvent rupt, pentru că trece printr-un spațiu anatomic îngust.
Infraspinosul asigură rotația externă, iar o ruptura de tendon infraspinos se traduce prin dificultatea de a duce brațul în afară — un gest aparent banal, dar necesar pentru condus, pentru deschiderea unei uși sau pentru aruncare. Subscapularul, cel mai puternic dintre cei patru, răspunde de rotația internă și de stabilizarea anterioară. În rupturile mari, mai multe tendoane pot fi afectate simultan, iar capătul desprins tinde să se retragă în timp, ceea ce face repararea ulterioară mai dificilă.
Structurile care țin articulația la locul ei
Capul humeral se sprijină într-o cavitate mică și puțin adâncă a omoplatului. Ce îl menține acolo nu este forma osului, ci labrumul — un inel de cartilaj care adâncește cavitatea — împreună cu capsula articulară și cu ligamentele. La un impact suficient de puternic, aceste structuri cedează primele.
Așa se produce dislocarea umarului: capul humeral iese din cavitate, cel mai frecvent spre față. Repunerea rezolvă poziția, dar nu și ce a rămas în urmă — frecvent o ruptură a labrumului în partea anterioară, cunoscută drept leziune Bankart, uneori însoțită de o înfundare a osului humeral la contactul cu marginea cavității, leziunea Hill-Sachs. Episoadele repetate pot adăuga pierdere osoasă la nivelul cavității glenoide, ceea ce complică tratamentul.
Osul, bursa, bicepsul și nervii
Lista nu se oprește aici. Un traumatism poate produce fracturi ale humerusului proximal, ale claviculei sau ale omoplatului, motiv pentru care radiografia rămâne primul pas într-un context traumatic. Bursa subacromială — săculețul cu lichid care reduce frecarea sub acromion — se poate inflama reactiv, adăugând durere peste leziunea de bază.
Tendonul capului lung al bicepsului trece prin articulație și este frecvent implicat împreună cu patologia coafei rotatorilor, uneori prin leziuni ale labrumului superior, la nivelul inserției sale. În sfârșit, structurile nervoase pot fi iritate sau lezate: amorțelile, furnicăturile sau slăbiciunea apărute în braț și în mână după un traumatism nu sunt un detaliu de neglijat și trebuie menționate medicului de la primul consult.
De ce este importantă o structură corectă
Accidentările umărului afectează rareori o singură structură. O luxație la un pacient trecut de 40 de ani se poate asocia cu o leziune tendinoasă; o ruptură de coafă poate veni la pachet cu o inflamație a bursei și cu o afectare a bicepsului. Dacă evaluarea se oprește la prima leziune găsită, restul rămâne netratat — și, de obicei, tocmai acel rest explică de ce umărul nu se recuperează.
De aceea investigațiile se aleg în funcție de suspiciune, nu la întâmplare: radiografia pentru os, ecografia musculo-scheletală pentru o evaluare dinamică a tendoanelor, RMN-ul sau artro-RMN-ul pentru părțile moi — labrum, capsulă, ligamente — și tomografia computerizată atunci când se bănuiește pierdere osoasă. Toate acestea capătă sens abia după un examen clinic care testează separat fiecare structură.
Institutul Umărului este o clinică dedicată exclusiv patologiei umărului, fondată de Dr. Ion-Andrei Popescu, medic ortoped-traumatolog cu formare integrală în Germania și fellowship-uri în Franța și Germania. Principiul rămâne același, indiferent de mecanismul accidentării: un umăr se tratează corect doar după ce se știe exact ce s-a rupt din el.
