Un nas înfundat care ține săptămâni, o erupție apărută după masă sau o stare de rău care revine sunt printre cele mai frecvente motive de consultație. Explicațiile pe care le aud pacienții sunt, de obicei, trei: alergie, intoleranță sau infecție. Sunt lucruri diferite, cu mecanisme diferite în organism, iar conduita potrivită depinde de care dintre ele este de vină. Analizele de laborator nu pun singure diagnosticul, dar ajută medicul să elimine ipoteze, în ordine.
Trei mecanisme care se confundă ușor
Alergia este o reacție a sistemului imunitar, care tratează drept periculoasă o substanță inofensivă: polen, acarieni, păr de animal, un aliment. Reacția este mediată de anticorpi de tip IgE, apare rapid — de regulă în minute sau în primele două ore de la contact — și nu depinde de cantitate. O urmă din alimentul respectiv poate declanșa simptome.
Intoleranța funcționează altfel. Nu implică sistemul imunitar, ci ține de obicei de lipsa unei enzime sau de o dificultate de digestie, iar manifestările sunt predominant digestive: balonare, crampe, scaune moi. Aici contează, în schimb, cantitatea — multe persoane tolerează o porție mică din alimentul respectiv, dar nu una mare. Infecția are, la rândul ei, semne proprii, precum febra sau o evoluție care începe și se încheie în câteva zile, însă la debut poate semăna surprinzător de bine cu o alergie, mai ales la copii.
De unde începe investigația
În practică, medicul pornește de la povestea simptomelor: când apar, cât durează, ce le declanșează, dacă există un tipar sezonier. Abia apoi vin analizele, iar primele sunt cele generale. Hemoleucograma arată, printre altele, numărul de eozinofile, un tip de globule albe care crește frecvent în alergii și în parazitoze. Alături de ea se cere adesea VSH, viteza de sedimentare a hematiilor: un marker nespecific de inflamație, care nu spune unde este problema și nici ce a provocat-o, dar arată dacă în organism există un proces inflamator activ. O valoare crescută orientează investigația mai degrabă spre o infecție sau spre o boală inflamatorie, în timp ce o alergie sezonieră necomplicată lasă de obicei acest parametru în limite normale. Tocmai pentru că este nespecific, se citește împreună cu proteina C reactivă și cu restul tabloului, niciodată singur.
Rezultatele acestei prime etape nu confirmă și nu exclud singure o alergie; rolul lor este să arate direcția în care merge investigația. Tot aici medicul poate cere IgE totale, care măsoară nivelul global al anticorpilor implicați în reacțiile alergice, fără a arăta însă față de ce anume reacționează organismul.
Când intră în scenă testarea alergologică
Dacă tabloul rămâne sugestiv pentru alergie, urmează testarea specifică. Aceasta măsoară anticorpii IgE produși împotriva unui anumit alergen și se poate face fie pe piele, prin teste cutanate, fie din sânge. Varianta din sânge are un avantaj practic: nu cere oprirea antihistaminicelor cu câteva zile înainte și poate fi folosită la orice vârstă sau atunci când pielea prezintă leziuni. Metodele au avansat mult în ultimii ani, iar testarea moleculară nu mai analizează alergenul întreg, ci proteinele care îl compun. Un astfel de test este testul ALEX (Allergy Explorer), care determină cantitativ IgE specifice pentru câteva sute de alergeni și componente moleculare dintr-o singură probă de sânge.
Diferența contează mai ales în situațiile de reactivitate încrucișată: o persoană alergică la polenul de mesteacăn poate reacționa la măr sau la alune din cauza unor proteine asemănătoare, fără să fie, de fapt, alergică la acestea. Rezultatul trebuie însă întotdeauna corelat cu simptomele. Prezența anticorpilor arată o sensibilizare, nu neapărat o alergie manifestă: cineva poate avea IgE pentru un alergen pe care, în viața de zi cu zi, îl tolerează fără probleme.
Ce urmează după rezultate
Din punct de vedere practic, testarea presupune o singură recoltare de sânge, fără pregătire specială. La Clinica Sante, de pildă, o rețea cu 24 de laboratoare și peste 300 de centre de recoltare în toate județele, analizele cu plată se fac fără programare, iar rezultatele sunt disponibile online. În unele centre, precum cele din Iași și Onești, funcționează și cabinete de alergologie, unde consultația se stabilește telefonic, iar analizele recomandate se pot face în aceeași vizită.
Indiferent de rezultat, pasul final rămâne același. Un buletin cu zeci de valori nu este o listă de alimente interzise și nici confirmarea automată a unei alergii. Medicul este cel care leagă cifrele de simptome, decide dacă mai sunt necesare investigații și stabilește conduita, de la evitarea unui alergen până la imunoterapie. Analizele arată ce se întâmplă în organism; ce înseamnă asta pentru o anumită persoană poate spune doar medicul care o cunoaște.
